Istoria cognacului

Istoria cognacului începe devreme, foarte devreme. Chiar în secolul al III-lea. Regiunea şi băutura denumite Cognac au o poveste lungă şi încâlcită care aduce laolaltă o sumedenie de nații, neguțători, regi, aristocrați, războaie crunte, ierni vitrege şi catastrofe naturale. În largul peisaj al istoriei această băutura va evolua către ceea ce avea să se numească apa vieții sau licoarea zeilor, apelativele cele mai iubite pentru tăriile care într-un fel uşurau şi împrospătau traiul greu al oamenilor din vechime.

În primul secol al erei noastre împăratul Domitian interzice cultivarea vinului, lege anulata două secole mai târziu de către Probus, care permite triburilor gallice să dețină podgorii şi să producă vin. Activitățile viticole se răspândesc tot mai mult cam de prin secolul al XII-lea, când ducele de Guyenne ordonă plantarea de vie în regiunea Poitou Charente, iar imediat după aceea vin şi în Anglia negustori viticoli din La Rochelle. 

 Primul brandy adevarat apare desigur, în regiunea Cognac, unde in anul 1549, un istoric consemneaza un producător din La Rochelle, care creeaza noul sortiment. Intre timp plantațiile din Aunis oferă un surplus de vin care, dupa model olandez, este distilat. De la “brandwijn” provine de altfel cuvantul „brandy”. Tehnica producerii coniacului este impulsionata de taxele pe vin care explodeaza in anul 1636, blocand vanzarea bauturii. Aşa ca negustorii incearca distilarea dubla. Initial procedeul se aplica pentru scaderea cantitatilor şi implicit scaderea taxelor de transport. În momentul în care cognacul se va transporta în butoaie din lemn de stejar, comerciantii vor constata o modificare în gust, aceasta fiind cel mai probabil punctul culminant care va încetateni cognacul. Deja in anul 1638, Lewis Roberts mentioneaza un sortiment foarte special de vin numit Rotchell sau Cogniacke, iar la putin ani dupa asta, Philippe Augier fondeaza Cognac Augier, companie producatoare de cognac. Ludovic al XIV-lea se arata foarte interesat de noua descoperire, ridicand familia Frapin din Charente, care produce mari cantitati din deosebita licoare, la rangul de mari aristocrati.

In secolul al XVIII-lea deja activeaza casele de comerț, care achizitionează cognac pentru a-l revinde în Europa de Nord, Olanda, si Anglia. În 1715 Jean Martell fondeaza compania Martell Cognac, dupa  50 de ani este fondata compania Remy Martin si ulterior Cognac Hennessy. Oraşul Cognac ajunge să fie întesat de antrepozite, iar din 1794 exporturile ajung si în America de Nord. O nouă si foarte profitabila industrie se dezvolta atunci când cognacul înceteaza să mai fie distribuit în butoaie si se folosesc sticlele. Fenomenul cognacului, în ciuda restrictiilor sau dezastrelor naturale care distrug plantatiile, ia o asemenea amploare încât la 1848 chiar un personaj de talia poetului Alfred de Vigny ajunge sa-si produca propria marca, in La Maine Giraud. Pe harti sunt inregistrate patru mari areale de producție din regiunea Cognac: Grande Champagne, Petite Champagne, Premier Bois şi Deuxieme Bois.

 

Din nefericire la finele secolului al XIX-lea productia va scadea ca urmare a invaziei filoxerei, fiind depasita de cea de whiskey. Din cele 300.000 de hectare cultivabile doar 46.000 mai sunt viabile. Încep să se importe struguri din America, productia devine mult mai restricționata şi controlata, dar marcile tradiționale precum Remy Martel, Courvoisier, Hennessy, Martell, Camus sau Bisquit, raman dominante. Din 1930 se vor lansa tot soiul de cocktailuri pe baza de cognac. Sase ani mai tarziu se vor stabili noi reguli de productie: vinul pentru distilare trebuie obtinut exclusiv din struguri albi, iar adaosul de zahar este strict interzis. Pentru asigurarea calitatii si concurentei oneste se înfiinteaza în 1946 Le Bureau National Interprofessionel de Cognac (B.N.I.C). Abia din anii ’90 va creste simtitor popularitatea bauturii în SUA, in mare parte datorita promovarii sale în culturile rap si hip-hop. 

Nobila licoare, pe lângă istoria bogată, minuțiozitatea tehnicii de producere şi fascinația gustului, mai are ceva de spus. O mică şi interesantă legendă ne relatează că dubla distilare a fost inventată de cavalerul de la Croix Maron, senior de Segonzac. Probabil după mai multe pahare de cognac prost, omul a visat că Diavolul îl băgase într-un cazan pentru a-i fura sufletul.

Nobilul a rezistat însă primei fierberi, grație credinței bine ancorate în suflet, așa că Diavolul a trebuit să-l mai treacă o dată prin foc. Când s-a trezit, cavalerul s-a gândit să extragă și el toată esența din apa-vieții printr-o a doua distilare.

Comparare Produse

Nu aveți produse în comparator.

Back to Top